B A N AT I C A , 2 8 | 2 0 1 8

LACĂTE ROMANE DIN COLECȚIA MUZEULUI BANATULUI MONTAN REŞIȚA

Ana Cristina Hamat*

Cuvinte cheie: Dacia romană, Gornea, secolele II-IV, lacătKeywords: Roman Dacia, Gornea, 2nd–4th centuries AD, padlock

În colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița se află, printre multe alte artefacte de epocă romană1, și cinci obiecte de bronz și fier cu o funcți-onalitatea care nu a fost până acum pe deplin lămurită2. La această situație a contribuit și faptul că pe teritoriul României astfel de artefacte au fost iden-tificate mai rar3 și de multe ori în stare fragmentară, fiind deseori atribuite greșit din lipsă de bibliografie sau pur și simplu din cauza faptului că avem de-a face cu fragmente foarte mici. Pe teritoriul țării noastre, fragmente de lacăte, lanțuri sau cătușe au fost documentate din contexte de epocă pre-ro-mană la Piatra Roșie4 și de epocă romană la Ulpia Traiana5, Porolissum6, Călugăreni7, Potaissa8, Ilișua, Bucium9, Praetorium- Mehadia10, Gornea11,

* Muzeul Banatului Montan Reșița, b-dul Republicii, nr. 10, e-mail: anahamat@yahoo.com1 Studiul artefactelor metalice de epocă romană aflate în colecția MBM ne-a fost facilitat de către dr. Dumitru Țeicu, care ne-a pus la dispoziție informații, poze și desene, sprijinindu-ne astfel efortul, motiv pentru care îi datorăm recunoștiința noastră.2 Dorim să mulțumim pe această cale colegei noastre dr. Silvia Mustață care ne-a oferit ideea acestui articol prin prezentarea susținută de către domnia sa împreună cu Dorottya Nyulas Men in chains: a new iron shackle from the military fort at Călugăreni (Mureș County, Romani), lucrare în curs de publicare sub numele A new iron shackle from the military fort at Călugăreni (Mureș County, Romania).3 Astfel de artefacte nu au beneficat până acum de o atenție deosebită.4 Sîrbu et alii, 2005, 25, 83, 100, fig. 12, 29.5 Alicu et alii, 1994, pl. 47 /768; Szabó 2014, 141, nr. 14, fig. 8.6 Tamba 2008, 134, fig. VI. 2.5.7 Mustață, Nyulas 2018, 1–7.8 Bărbulescu 1994, 138, fig. 29/5.9 Mustață, Nyulas 2018, 1–7.10 Macrea et alii 1993, 104, pl. XXII/5.11 Bozu 2008, 145, nr. cat 507.

244

Sucidava12, Capidava13 și Ulmetum14. Aceste descoperiri provin din contexte de locuire, civile sau militare dintre cele mai variate, un exemplar de lanț provine din mithreum-ul de la Ulpia Traiana, și au fost datate în ansamblu între secolele II-VI, în locațiile pomenite mai sus. Între acestea se remarcă lacătele și lanțurile asociate cu acestea, categorie în care se integrează și piesele aflate în colecția Muzeului Banatului Montan. Pentru una dintre ele a fost stabilită parțial funcționalitatea, ea fiind deja publicată ca lacăt. Așadar, în articolul de față dorim să aducem în discuție lacătele romane descoperite în cadrul cercetărilor sistematice de la Gornea, parte a colecți-ilor Muzeului Banatului Montan din Reșița. Dintre cele cinci artefacte, doar unul este complet, din a doua piesă se mai păstrează armătura, iar din al treilea lacăt mai există doar capacul din partea inferioară a acestuia. Din celelalte două piese se mai păstrează doar câteva zale din lanțurile care erau atașate de lacăt. În articolul de față vom încerca să prezentăm aceste arte-facte și să le încadrăm din punct de vedere cronologic.

Context de descoperireToate cele cinci piese au fost descoperite în cadrul cercetărilor arheologice

de la fortificația de tip quadriburgium, din punctul Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin), în sud-vestul României15 Pl. 1/1,2). Siturile de epocă romană din zona satului Gornea, punctele Căunița de Jos și Căunița de Sus, au suscitat interesul cercetătorilor încă din secolul al XIX-lea. Astfel, au amintit fortificația romană de la Căunița de Jos, atât L. Böhm care cercetează și descrie zidurile de 3–4 m înălțime spălate de Dunăre în 187816, precum și F. Milleker care citează lucrarea lui Böhm17. Informațiile sunt preluate de către P. Broșteanu în două articole publicate în periodicul local Foaia Diecezană din iunie-iulie 189018. Cercetările arheologice au loc pe parcursul anilor 1968–1969, fără îndoială sub amenințarea construcției noii hidrocentrale de la Porțile de Fier, iar în 1970 ruinele de la Căunița de Jos se aflau deja sub apă19. Cu dimensiunile de 41,50 × 41,50 m, având patru turnuri pătrate de colț și poarta pe latura sudică,

12 Tudor 1948, pl. 31/1, 32/6.13 Covacef, Dobrinescu 1999, 273–283.14 Piesă în curs de publicare, informație amabilă primită de la colegul nostru dr. Radu Petcu, căruia îi mulțumim pe această cale.15 Uzum et alii 1973, 405–406; Gudea 1977, 38–88; Băjenaru 2010, 95–96; Benea 2016, 310–311.16 Böhm 1880, 179.17 Gudea 1977, 38.18 Broșteanu 1890, 1–3; Broșteanu 1890a, 1–2. 19 Milleker 1897, 76.

245

fortificația putea adăposti între 100 și 150 de soldați împreună cu familiile lor20. Materialul tegular descoperit aici indică prezența legiunii LEG(io) VII CL(udia), precum și a unei formațiuni de eq(uites) saci(ttarii)21. În legătură cu datarea fortificației, N. Gudea propunea perioada cuprinsă între sfârșitul seco-lului al III-lea și secolul al V-lea. Doina Benea și, mai nou, Ct. Băjenaru propun ca datare perioada dintre începutul secolului al IV-lea, respectiv domnia lui Constantius I, și începutul secolului al V-lea22, bazându-se pe seria monetară care începe cu Constantinus al II-lea și se încheie odată cu Arcadius, dar și pe elementele de arhitectură23. Fortificația de epocă romană târzie descoperită aici avea pe partea cealaltă a fluviului un pandant în castrul de la Novae (Cezava) și făcea parte din planul imperial de a păzi și a deschide artera Dunării prin refolosirea unor fortificații existente sau prin construirea unor fortificații tipice pentru epoca romană târzie numite quadruburgium24. Despre perioada de dinainte de construirea quadriburgium-ului nu se știu foarte multe lucruri, însă Doina Benea presupunea că la finalul secolului al II-lea, la Gornea este stabilită o statio pentru supravegherea navigației pe Dunăre de către un detașament al legiunii a VII-a Claudia25.

Despre contextul detaliat de descoperire al pieselor noastre nu știm mare lucru în afara informațiilor prezente în cele două publicații și a registrului de inventar al MBM. Pe baza acestora, suntem de părere că toate cele cinci piese au fost găsite în cadrul cercetărilor din anii 1968–1969, în interiorul fortificației din punctul Căunița de Jos-cetate.

Descriere și discuțiiPiesa cu nr. inv. 3655 (Pl. 2/2 și 3/2) este lucrată din bronz, cu D26 = 4,6 cm

și h27 = 4,2 cm. La momentul descoperirii sale ea a fost inclusă în cadrul obiec-telor de metal și publicată sub denumirea de piesă în formă de „segment de cilindru”28, ca dovadă că la vremea respectivă funcționalitatea ei nu a fost ghicită. Astăzi știm că este vorba cu siguranță despre armătura de bronz care ar fi trebuit să învelească miezul de fier al unui lacăt.

A doua piesă, cu nr inv 3724 (Pl. 2/3 și 3/3), este lucrată din bronz și a fost

20 Gudea 1977, 74.21 Băjenaru 2010, 96.22 Benea 1996, 79; Băjenaru 2010, 96.23 Gudea 1977, 62.24 Benea 2016, 308–309.25 Benea 2016, 199, 205–206.26 Diametru.27 Înălțime.28 Gudea 1977, 84, fig 49/15.

246

trecută în registrul MBM ca „posibil capac sau fund de vas de formă circulară cu 2 orificii”. Dimensiunile sunt D = 5 cm, h = 1 cm, gt29 = 0,3 cm, artefactul fiind restaurat în proporție de 20%. Este vorba și în acest caz despre o parte dintr-un lacăt de bronz, mai precis partea de jos care învelea baza acestuia, fapt demonstrat de existența celor două orificii folosite la atașarea capacului de corpul lacătului cu ajutorul unor nituri.

A treia piesă este un lacăt întreg, cu nr. inv. 3687 (Pl. 2/1 și 3/1), denumit de către registrul de inventar MBM ca „obiect cilindric care are pe partea superi-oară o proeminență verticală, iar pe partea centrală o bandă circulară din tablă de bronz”, având dimensiunile: D = 6,2 cm și h = 7,2 cm. Acesta a fost identificat corect abia în 2008, ca fiind un lacăt roman, „placat cu benzi de bronz și orificii transversale”30. Pe partea superioară, proeminența observată face parte din sistemul de tije care accesau lanțul. Lângă, o gaură mare de formă pătrată se află pe locul unde probabil că se găsea gaura pentru cheie. Din mecanismul interior de fier, din păcate nu se mai poate observa mare lucru datorită stării proaste de conservare și a unei restaurări nu tocmai fericite. Acest lacăt are dimensiuni mai mari decât precedentele.

Alături de cele trei fragmente de lacăte se mai păstrează în colecția MBM și două fragmente de lanț de fier31 care, în mod clar, provin de la lacăte. Ambele piese păstrează și o parte din mecanism care, alături de zale, aduce piesele la dimensiunea de aproximativ 30 cm, grosimea barei de metal a zalei fiind de 0,4-0,6 cm. În componența ambelor lanțuri sunt câte două, respectiv trei zale în formă de 8 la care se adaugă o za obișnuită. Ambele lanțuri mai păstrează câte o parte din mecanismul lacătului format fie din două tije îndoite sau un bolț cu cap rotunjit, care de fapt face legătura între lanțuri și arborele interior acționat de către o cheie prin diverse tije de metal aflate și ele în corpul de fier al lacătului.

Din punct de vedere al tipologiei, cele trei lacăte ale noastre corespund tipului de lacăt cilindric, al cărui diametru este inferior lungimii tipului 1 la Zeugma32.

ConcluziiLacătele romane reprezintă un mecanism sofisticat, cu o construcție

complicată bazată pe mișcarea transmisă cu ajutorul tijelor de metal și a presi-unii care pune în mișcare un arbore interior. Ele erau realizate de către un lăcătuș

29 Grosimea tablei.30 Bozu 2008, 145, nr. cat 507.31 FNI.32 Dieudonné-Glad, Feugère, Önal 2013, 127–128.

247

specializat denumit clavicarius, claustratius artifex33. Un astfel de lăcătuș se poate să fi fost și Caratullio Cintusssi filio din Divodurum (Metz), Gallia Belgica, care se recomandă negotiatori artis clostrariae34. De-a lungul timpului, lacătele au fost descoperite pe tot teritoriul Imperiului Roman, în contexte de locuire, civile sau militare, fiind utilizate pentru a securiza bunuri sau a lipsi de libertate anumite persoane. Tipologia lacătelor romane este una diversă și folosește pentru a depar-taja forma, materialul, diametrul în raport cu înălțimea și modul de decorare. Toate cele trei piese din colecția MBM fac parte din categoria lacătelor cilindrice cu carcasă de bronz și mecanism interior de fier, având analogii descoperite la Augusta Raurica35. Aici, lacătele cilindrice au fost găsite în contexte de locuire, fie în diferite insula, fie în taberna sau chiar în castrul roman și au fost datate cu precădere în secolul al III-lea, cu exemple și în secolul al IV-lea36. Autorii publi-cării leagă toate aceste contexte de epoca romană târzie, asociindu-le cu armata prin faptul că au fost folosite pentru a securiza cătușe de mână sau de picior sau chiar armament, având bune analogii în descoperiri din castrele de pe limes37. Astfel de lacăte au mai fost descoperite și la Iatrus-Krivina38 dar și în provinciile italice39, în ambele locații fiind specifice antichității târzii. O altă locație cu astfel de descoperiri este și Zeugma, unde artefacte asemănătoare au fost datate în perioada cuprinsă între mijlocul sec. III și sec. IV40.

În ceea ce privește cele două fragmente de lanțuri, o analogie pentru frag-mentele noastre a fost găsită chiar pe teritoriul Banatului, în proximitatea castrului de la Praetorium-Mehadia. Piesa a fost descoperită în cercetările din 1943, pe latura de nord, între clădirea D și zid41, prin urmare tot într-un context militar. Alte analogii provin de la Porolissum42, Ulpia Traiana43, Capidava44. Datarea acestor analogii se încadrează în secolele III-VI. Este clar că în toate aceste locații avem de-a face cu fragmente de lanț care sunt parte componentă a unor lacăte.

Cele cinci piese descoperite în anii ’60 în fortificația de epocă romană târzie de la Gornea trebuie puse în legătură cu prezența aici a armatei, ele au servit

33 Furger, Hürbin, Falchi 1990, 153.34 AE 1976, 0484.35 Furger, Hürbin, Falchi 1990, 158–160.36 Furger, Hürbin, Falchi 1990, 164–165.37 Furger, Hürbin, Falchi 1990, 164–165.38 GomolkaFuchs 1985, pl. 62, no. 991.39 Ciurletti 1996, 8081; Bassi 1996, fig. 29; Cavada 1996, fig 37, nr. 2.40 Dieudonné- Glad, Feugère, Önal 2013, 128.41 Macrea et alii 1993, 104, pl. XXII/5.42 Gudea 1989; Tamba 2008.43 Szabó 2014.44 Covacef, Dobrinescu 1999, pl. II.

248

mai mult ca sigur la securizarea unor elemente valoroase cum ar fi cuferele cu arme sau bani ori chiar ca să imobilizeze persoane, caz în care ar fi trebuit ca, pe lângă lanț, să aibă și cătușe. Din păcate, la Gornea nu au fost găsite cătușe, însă au fost găsite chei care puteau să fie folosite la astfel de lacăte45 – artefacte care deja sunt publicate.

Suntem siguri că pe viitor vor fi publicate tot mai multe artefacte de acest fel, atât lacăte de epocă romană, cât și fragmente de lanțuri care provin de la acestea și, astfel, numărul de descoperiri din România să crească.

BIBLIOGRAFIE

Alicu et alii 1994,D. Alicu, S. Cociș, C. Ilieș, A. Soroceanu, Small finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa,

Cluj-Napoca, 1994.

Bassi 1996,C. Bassi, Catalogo e osservazioni di carattere tipo-cronologico, în Oltre la Porta, serrature,

chiavi e forzieri dalla preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 84–93.

Bărbulescu 1994,M. Bărbulescum, Potaissa: Studiu Monografic, Turda, 1994.

Băjenaru 2010,C. Băjenaru, Minor fortifications in the Balkan- Danubian area from Diocletian to

Justinian, Cluj- Napoca, 2010.

Benea 1996,D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III-IV, Timișoara, 1996.

Benea 2016,D. Benea, Istoria Banatului. Antichitatea, București, 2016.

Bozu 2008,O.  Bozu, Catalogul pieselor romane și daco-romane din colecția Muzeului Banatului

Montan, Reșița, 2008.

Böhm 1880,L. Böhm, Alterthümer längst der Donau, în Archäologisch-epigraphische Mitteilungen

aus Österreich-Ungarn, 4, 1880, 174–184.

45 Este vorba despre o cheie cu trei dinți, descoperită în turnul de sud-est al quadribur-gium-ului de la Gornea (Bozu 2008, 108–109, 347).

249

Broșteanu 1890,P. Broșteanu, Antichitățile de lângă Dunăre de la Panciova pănă la Rușava, în Foaia

Diecezană, 24, 1890, 1–3.

Broșteanu 1890a,P. Broșteanu, Antichitățile de lângă Dunăre de la Panciova pănă la Rușava, în Foaia

Diecezană, 25, 1890, 1–2.

Cavada 1996,E. Cavada, Chiavi e complementi di chiusura di eta romana e altomedievale: contesti

di rinvenimento e cronologia di alcuni esemplri trentini, în Oltre la Porta, serrature, chiavi e forzieri dalla preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 94–103.

Ciurletti 1996,G. Ciurletti, La chiave in eta romana, în Oltre la Porta, serrature, chiavi e forzieri dalla

preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 67–83.

Covacef, Dobrinescu 1999Z.  Covacef, C.  Dobrinescu, Mecanisme de închidere descoperite în sectorul de est al

cetății Capidava, jud. Constanța, în Pontica, 32, 1999, 273–283.

Dieudonné- Glad, Feugère, Önal 2013,N. Dieudonné-Glad, M. Feugère, M. Önal, Zeugma. V. Les objects, Lyon, 2013.

Furger, Hürbin, Falchi 1990,A.  R.  Furger, W.  Hürbin, S.  Falchi, Eiserne Vorhängeschlösser aus Augusta Raurica,

Untersuchungen zu ihren Aufbau und ein Rekonstruktionversuch, în JAK, 11, 1990, 153–170.

GomolkaFuchs 1985,G.  Gomolka-Fuchs, Die Kleinfunde vom 4. bis 6. Jh. aus Iatrus, în Iatrus-Krivina,

Spätantike Befestigung und frühmittelalterliche Siedlung an der unteren Donau II, Schriften zur Geschichte und Kultur der Antike, 17, Berlin, 1985, 149–190.

Gudea 1977,N. Gudea, Gornea. Așezări din epocă romană și romană târzie, Reșița, 1977.

Macrea et alii 1993,M. Macrea, N. Gudea, I. Moţu, Praetorium. Castrul și așezarea romană de la Mehadia,

București, 1993.

Milleker 1897,F.  Milleker, Delmagyarország regisegleletei a honfoglalás előtti időkből, vol.  I–II,

Temesvár, 1897–1906.

250

Mustață, Nyulas 2018,S. Mustață, D. Nyulas, A new iron shackle from the military fort at Călugăreni (Mureș

County, Romania), în Representations, signs and symbols. Proceedings of the symposium on life and daily life, Cluj-Napoca, 2018, 1–7 (lucrare în curs de apariție).

Sîrbu et alii, 2005,V. Sîrbu, N. Cerișer, V. Romulus, Un depozit de piese dacice din fier de la Piatra Roșie

(sat Luncani, com. Boșorod, judeţul Hunedoara) – A Deposit of Dacian Iron Objects in Piatra Roșie (Luncani village, Boșorod commune, Hunedoara County), BiblSeptem, 15, Sibiu, 2005.

Szabó 2014,Cs. Szabó, Notes on the Mithraic small finds from Sarmizegetusa, în Ziridava, 28, 2014,

135–147.

Tamba 2008,D. Tamba, Porolissum. Așezarea civilă (vicus militaris) a castrului mare. Un complex

arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman IV, Cluj-Napoca, 2008.

Tudor 1948,D. Tudor, Sucidava III, în Dacia (N.S.), 11–12, 1945–1947, 1948, 145–208.

Uzum et alii 1973,I. Uzum, Gh. Lazarovici, I. Dragomir, Descoperiri arheologice în hotarul satelor Gornea

și Sichevița, în Banatica, 2, 1973, 403–416.

ROMAN PADLOCKS FROM THE COLLECTIONS OF THE HIGHLAND BANAT MUSEUM FROM REŞIȚA

Abstract

In the collections of the Banat Highland Museum from Reșița, among other artifacts dated in the roman period we have also five objects whose functionality has not yet been fully clarified. So, in this article we would like to present and discuss three fragmentary roman padlocks and two fragmentary chains belonging also to a padlock. They have all been found in the roman quadriburgium from Gornea-Căunița de Jos and dated in the IVth century AD. Been discovered in the late roman fortifications, all five of them are linked with the military activity and we can presume that they have been used for securing money, equipment or even to restraint someone.

251

Pl. 1. 1 Gornea-Căunița de jos, după Google Earth, accesat în 7.11.2018; 2 Zona Gornea-Căunița, după INIS Viewer accesat în 7.11.2018. / 1 Gornea-Căunița, after Google Earth, accessed on 7.11.2018; 2 The area Gornea-Căunița, after Google Earth, accessed on 7.11.2018.

252

Pl. 2. Lacăte de bronz descoperite la Gornea- Căunița de Jos, fotografii personale. / Bronze padlocks discovered in Gornea-Căunița de Jos, personal photos.

253

Pl. 3. Lacăte de bronz descoperite la Gornea-Căunița de Jos, desene de G. Văcuță. / Bronze padlocks discovered in Gornea-Căunița de Jos, drawings G. Văcuță.